Când nu se poate pune aparat dentar?

Deși aparatul dentar este o soluție eficientă pentru corectarea problemelor de aliniere a dinților, există anumite condiții medicale și dentare care pot face ca tratamentul ortodontic să fie contraindicat sau chiar periculos. Tocmai de aceea, înainte de a începe un astfel de tratament, medicul ortodont trebuie să evalueze cu atenție sănătatea orală și generală a pacientului.

În acest articol abordăm situațiile principale în care utilizarea unui aparat dentar este contraindicată și motivele specifice pentru această decizie.

1. Prezența bolii parodontale active (Parodontoza)

Boala parodontală (cunoscută popular ca parodontoză) este o afecțiune gravă care afectează țesuturile de susținere ale dinților (gingia și osul alveolar). Dacă boala este activă și netratată, aceasta reprezintă principala contraindicație pentru un aparat dentar.

Iată și motivele pentru care este contraindicat aparatul dentar: 

• Risc de mobilitate și pierdere a dinților: Tratamentul ortodontic implică aplicarea de forțe asupra dinților pentru a-i deplasa. La pacienții cu parodontoză, osul de susținere este deja compromis. Forțele aparatului dentar, chiar și cele minime, pot accelera distrugerea osului și pot duce la mobilitatea crescută și, în cele din urmă, la pierderea prematură a dinților.
• Inflamație și infecție: Un mediu oral inflamat crește riscul de infecții în timpul tratamentului ortodontic.

În această situație, pacientul trebuie să urmeze și să finalizeze tratamentul parodontal până la stabilizarea completă a afecțiunii. Doar după ce medicul parodontolog confirmă sănătatea gingivală și a osului, se poate lua în considerare tratamentul ortodontic.

2. Igienă orală precară

Dacă deja un pacient are o igienă oral precară, odată ce va avea și un aparatul dentar fix (brackets și sârme), îngrijirea corespunzătoare a danturii devine mult mai complexă. 

În astfel de situații, apar anumite riscuri: 

• Risc crescut de carii și demineralizare: Aparatul creează numeroase „capcane” pentru placa bacteriană. Dacă pacientul nu periază corect și frecvent, se acumulează bacterii, ducând la apariția cariilor și, adesea, la pete albe permanente (demineralizări) pe suprafața dinților, în special în jurul bracketurilor.
• Risc de gingivită: Lipsa igienei poate duce rapid la inflamația gingivală, care poate progresa spre parodontoză.

Dacă medicul ortodont constată o igienă orală necorespunzătoare, tratamentul va fi amânat, iar pacientului i se vor oferi instrucțiuni detaliate de igienă și va trebui să demonstreze că poate menține o igienă impecabilă înainte de aplicarea aparatului.

3. Prezența cariilor active și a infecțiilor dentare

Orice infecție sau carie netratată trebuie rezolvată înainte de a începe tratamentul ortodontic, din mai multe considerente: 

• Dezvoltarea cariilor: Aparatul dentar poate împiedica accesul la carii, îngreunând tratamentul. În plus, igiena dificilă sub aparat poate accelera evoluția cariilor.
• Focare de infecție: Infecțiile la nivelul dinților (abcese, granuloame) trebuie tratate (prin tratamente de canal sau extracții) pentru a elimina riscul răspândirii infecției.

În astfel de situații, medicul ortodont îi va recomanda pacientului să urmeze, pentru început, tratamentele pentru afecțiunile stomatologice pe care deja le are, iar ulterior să revină pentru realizarea unui aparat dentar.

4. Resorbția radiculară (scurtarea rădăcinilor dinților)

Resorbția radiculară este un fenomen de scurtare a rădăcinilor dinților, care poate fi o reacție naturală a organismului la anumite presiuni. Aceasta este una dintre situațiile când nu se poate pune aparat dentar, în primul rând pentru că duce la:

• Compromiterea stabilității: La pacienții cu resorbție radiculară preexistentă, forțele ortodontice pot agrava procesul, slăbind și mai mult dinții. Dacă rădăcinile sunt scurtate semnificativ, stabilitatea pe termen lung a dinților este compromisă.

În acest context, medicul ortodont va evalua radiografiile pentru a detecta resorbția radiculară. Dacă aceasta este severă, tratamentul ortodontic poate fi contraindicat sau monitorizat foarte strict.

5. Sănătatea generală compromisă

Există anumite afecțiuni sistemice care pot influența capacitatea organismului de a se adapta la tratamentul ortodontic:

• Diabet necontrolat: Diabetul poate afecta vindecarea țesuturilor și poate crește riscul de infecții orale.
• Tulburări severe de coagulare a sângelui: Pot complica procedurile necesare pentru aplicarea sau ajustarea aparatului.
• Alergii severe la materialele aparatului: Deși rare, alergiile la nichel (un component comun în sârmele ortodontice) pot contraindica utilizarea aparatelor metalice.
• Unele afecțiuni osoase sau tratamente medicamentoase: Anumite medicamente, în special cele utilizate pentru tratarea osteoporozei, pot afecta remodelarea osoasă necesară pentru mișcarea dinților, făcând tratamentul ortodontic ineficient sau chiar periculos.

Așadar, înainte de a demara orice tratament ortodontic, este obligatorie o evaluare amănunțită, inclusiv radiografii și o examinare clinică completă. Numai un medic ortodont poate determina dacă un pacient este un candidat potrivit pentru un aparat dentar și dacă există riscuri care depășesc beneficiile tratamentului.

Dacă dorești să beneficiezi de un tratament ortodontic, te așteptăm în clinica Petra Smiles din Cluj-Napoca, unde fiecare pacient este tratat cu atenție maximă și este ținut sub observație, atunci când este cazul, de o echipă multidisciplinară.