Lipsa de os înseamnă că nu mai pot avea implant?
În cele mai multe cazuri, nu. Faptul că nu aveți suficient os pentru implant arată de obicei doar că implantul nu poate fi inserat așa cum este acum zona. Osul se poate reconstrui prin adiție osoasă (numită și augmentare osoasă), fie în aceeași ședință cu implantul, fie în etape. Uneori se poate alege un implant de dimensiuni adaptate, fără grefă. Varianta potrivită depinde de cât os lipsește, în ce direcție și în ce zonă a gurii.
Pacienții vin adesea la noi după ce au primit acest verdict în altă parte sau după ce au citit online explicații contradictorii. Înțelegem neliniștea. Din perspectiva chirurgului oral, „os insuficient” nu este un diagnostic final. Este o măsurătoare, iar pe baza ei construim un plan.
Mai jos explicăm de ce dispare osul, cum se evaluează, ce opțiuni există și după ce criterii alegem între ele, ca să știți ce întrebări să puneți la consultație.
De ce lipsește osul și cum se măsoară corect
Osul maxilarelor, mai exact creasta alveolară, adică osul care susține dinții, există ca să țină rădăcinile dinților. Când dintele lipsește, osul nu mai primește stimulul mecanic al masticației și începe să se resoarbă, adică să se retragă treptat. Am explicat pe larg acest mecanism în articolul despre pierderea de os după extracție și cât timp aveți la dispoziție pentru implant.
Cauzele pe care le vedem cel mai des în practică sunt:
- extracții vechi, după care zona a rămas mulți ani fără dinte;
- boala parodontală, adică inflamația cronică a țesuturilor de susținere, care distruge osul din jurul dinților chiar înainte ca aceștia să se piardă;
- infecții cronice la vârful rădăcinilor sau extracții dificile, cu pierderea unui perete osos;
- proteze mobile purtate mult timp, care apasă pe creastă și accelerează resorbția;
- în maxilarul superior, în zona molarilor, extinderea sinusului maxilar în jos după pierderea dinților.
Contează nu doar cât os lipsește, ci și în ce direcție
Un defect osos poate fi orizontal (creasta e prea îngustă), vertical (creasta e prea joasă) sau combinat. Diferența e importantă: lipsa de lățime se corectează de regulă mai previzibil, în timp ce lipsa de înălțime cere tehnici mai complexe și mai mult timp de vindecare.
De aceea, o radiografie panoramică obișnuită nu este suficientă pentru decizie, fiindcă arată imaginea doar în două dimensiuni. Planificarea se face pe o tomografie computerizată dentară (CBCT, o radiografie 3D cu doză redusă), care ne arată lățimea, înălțimea și densitatea osului, precum și poziția sinusului sau a nervului mandibular. Abia pe aceste date se poate spune dacă osul ajunge sau nu.
Ce opțiuni există: de la implant fără grefă la adiție osoasă
Abordarea noastră este conservativă: căutăm întâi soluția cea mai puțin invazivă care oferă un rezultat stabil pe termen lung. Concret, opțiunile se ordonează astfel.
Implant fără grefă, cu dimensiuni adaptate
Când deficitul este mic, se poate alege uneori un implant mai scurt sau mai îngust, ori o poziționare înclinată care folosește osul existent. Nu este o soluție universală: un implant prea mic pentru forțele de masticație din zona molarilor poate fi un compromis. Decizia se ia pe măsurători, nu ca să evităm cu orice preț o grefă.
Implant cu adiție osoasă simultană
Dacă osul existent poate fixa ferm implantul, dar o parte a lui rămâne descoperită (de exemplu, un perete subțire pe partea dinspre obraz), inserăm implantul și, în aceeași ședință, completăm defectul cu material de adiție acoperit de o membrană. Pacientul trece printr-o singură intervenție, iar osul nou se formează în jurul implantului în timpul vindecării.
Adiție osoasă în etape (tratament etapizat)
Când defectul este mare, mai ales vertical, întâi reconstruim osul și abia după vindecare inserăm implantul. Durează mai mult, dar implantul ajunge într-un os deja format, în poziția corectă din punct de vedere protetic și estetic.
Sinus lift pentru maxilarul superior
În zona molarilor superiori, lipsa de înălțime se rezolvă prin ridicarea membranei sinusului și plasarea materialului de adiție sub ea. Poate fi făcut simultan cu implantul sau separat, după aceleași criterii. Am detaliat procedura în articolul despre sinus lift înainte de implant.
Ce materiale se folosesc
Materialul de adiție poate fi os propriu (recoltat din altă zonă a gurii), os de origine animală prelucrat special (xenogrefă), material sintetic sau o combinație. Materialul funcționează ca o „schelă” pe care organismul își construiește propriul os. Alegerea depinde de tipul defectului și o discutăm deschis cu fiecare pacient.
Adiție osoasă simultană sau tratament etapizat: cum decidem
Aceasta este întrebarea pe care ne-o pun cel mai des pacienții, pentru că varianta simultană pare evident mai comodă. Uneori chiar este. Alteori, a forța o singură intervenție înseamnă un rezultat mai puțin previzibil. Criteriile pe care le cântărim sunt:
- Stabilitatea primară, adică cât de ferm se fixează implantul în os în momentul inserării. Fără ea, implantul nu se poate integra corect, iar adiția simultană nu mai are sens.
- Forma defectului. Un defect „cuprins” între pereți osoși se regenerează bine. Un defect deschis, fără pereți de sprijin, cere de obicei reconstrucție separată.
- Zona. În zona frontală, unde gingia și conturul osului sunt vizibile la zâmbet, poziția exactă a implantului contează enorm. De aceea suntem mai prudenți aici.
- Starea generală. Fumatul, diabetul necontrolat sau o parodontită activă încetinesc vindecarea și pot schimba planul.
Avantajul echipei noastre este că planul este discutat între chirurg și medicul protetician înainte de intervenție. Pornim de la viitoarea coroană și abia apoi stabilim unde trebuie să fie implantul și câtă reconstrucție cere acest lucru.
Ce merită să întrebați la consultație
- Defectul meu este orizontal, vertical sau combinat?
- De ce recomandați varianta simultană sau etapizată în cazul meu?
- Ce material de adiție folosiți și de ce?
- Ce se întâmplă dacă, în timpul intervenției, osul arată altfel decât pe tomografie?
- Cum arată tot calendarul, până la lucrarea finală?
Cum decurge tratamentul și ce simțiți
Intervențiile se fac cu anestezie locală, iar senzațiile din timpul procedurii sunt în principal de presiune și vibrație. Ne luăm timp să explicăm fiecare pas înainte să începem, pentru că pacienții care știu ce urmează sunt vizibil mai liniștiți. Pentru detalii despre ce implică intervențiile, puteți consulta pagina de chirurgie dentară.
După adiție, zona poate fi umflată și sensibilă câteva zile, mai ales după o reconstrucție în etape. Disconfortul se controlează de regulă cu medicația recomandată, comprese reci și alimentație moale. Firele se scot la controlul stabilit.
Cât durează până la dinte
Durata depinde de tipul de adiție. La implantul cu adiție simultană, coroana se realizează după integrarea implantului, perioadă care poate fi ceva mai lungă decât la un implant fără grefă. În tratamentul etapizat se adaugă perioada de vindecare a osului, de obicei câteva luni, înainte de inserarea implantului. Calendarul exact îl stabilim la planificare. În tot acest timp, de regulă, nu rămâneți fără dinte vizibil: se poate folosi o lucrare provizorie.
Pentru tot traseul, de la evaluare la coroana finală, găsiți informații pe pagina noastră despre implantul dentar.
Când nu recomandăm adiția osoasă, cel puțin nu încă
Reconstrucția osului nu este potrivită pentru oricine și oricând. Amânăm sau regândim planul atunci când:
- există o boală parodontală netratată. Inflamația activă compromite atât grefa, cât și implantul, așa că tratăm întâi gingiile. Despre acest pas puteți citi în articolul despre boala parodontală, cauze și tratament;
- afecțiuni generale necontrolate sau anumite tratamente medicamentoase cer acordul medicului curant;
- pacientul fumează mult și nu poate reduce fumatul în perioada de vindecare;
- efortul chirurgical ar fi disproporționat față de beneficiu. În astfel de situații discutăm onest și alternativele, de exemplu o lucrare protetică pe implanturi plasate strategic în zonele cu os suficient.
Un plan bun nu este cel care promite cele mai puține intervenții, ci cel care explică de ce fiecare etapă este necesară. Dacă vi s-a spus că nu aveți os pentru implant, o evaluare pe tomografie și o discuție cu un chirurg oral vă pot arăta ce opțiuni aveți de fapt.
Întrebări frecvente
Doare adiția osoasă mai mult decât un implant simplu?
În timpul intervenției nu ar trebui să simțiți durere, deoarece se lucrează cu anestezie locală. Diferența apare după: o adiție osoasă, mai ales una făcută în etape, implică de obicei o umflătură mai vizibilă și o sensibilitate de câteva zile mai mare decât la un implant fără grefă. Disconfortul se controlează de regulă cu medicația recomandată, comprese reci și alimentație moale. Vă explicăm dinainte la ce să vă așteptați, ca să nu existe surprize.
Osul pus prin adiție este „al meu” sau rămâne un material străin?
Materialul de adiție funcționează ca o schelă. În lunile de vindecare, organismul formează pe el os propriu, iar materialul este, în funcție de tip, înlocuit treptat sau încorporat în osul nou. De aceea așteptăm vindecarea înainte de a încărca implantul cu coroana. Tipul de material, os propriu, xenogrefă sau sintetic, îl alegem în funcție de defect și îl discutăm cu dumneavoastră înainte de intervenție.
De ce mi s-a propus tratament în etape, dacă se poate face și totul odată?
Varianta simultană este posibilă doar când implantul se fixează ferm în osul existent și defectul are pereți osoși care susțin regenerarea. Când lipsește mult os, mai ales pe înălțime, sau când zona este vizibilă la zâmbet, reconstrucția separată permite plasarea implantului exact în poziția corectă. Durează mai mult, dar rezultatul este mai previzibil. Întrebați medicul ce criteriu a decis în cazul dumneavoastră.
Port proteză mobilă de mulți ani. Mai pot avea implanturi?
Adesea da, dar purtarea îndelungată a protezei mobile accelerează retragerea osului, așa că evaluarea pe tomografie este esențială. În funcție de rezultat, putem plasa implanturi în zonele cu os suficient sau putem reconstrui osul acolo unde e nevoie. Uneori soluția este o lucrare fixă sau mobilizabilă susținută de câteva implanturi poziționate strategic. Planul se stabilește împreună cu medicul protetician.
Pot rămâne fără dinte vizibil cât se vindecă osul?
De regulă, nu. În perioada de vindecare se poate folosi o lucrare provizorie, care păstrează aspectul zâmbetului și nu apasă pe zona operată. Tipul de provizorie depinde de locul și întinderea defectului și se alege astfel încât să nu afecteze integrarea grefei. Discutăm această etapă de la început, pentru că pentru mulți pacienți este la fel de importantă ca tratamentul în sine.
Acest articol are caracter informativ și nu înlocuiește consultul de specialitate. Pentru un diagnostic și un plan de tratament personalizat, programați o consultație.
